Evaluare Națională 2021, limba și literatura română: sesiunea specială

Subiectul I

A.

1)

• Răspuns: Două localități identificate în textul 1 sunt Câmpina și Sinaia (se putea menționa și București).
• Punctaj: $2\times 1\text{ p.}=2\text{ puncte}$.

2)

• Răspuns corect: a
• Explicație: În text, când profesorul se uită la ceasul său de mână, acesta indică „șapte fără douăzeci”, el venind la gară chiar înainte de acest moment.
• Punctaj: $2\text{ puncte}$.

3)

• Răspuns corect: b
• Explicație: În textul 2, Nora Iuga precizează clar: „plecam cu mama în Germania”.
• Punctaj: $2\text{ puncte}$.

4)

• Răspuns corect: a
• Explicație: În textul 2 se menționează despre sosirea la mare: „Am ajuns în zori”, adică dis-de-dimineață.
• Punctaj: $2\text{ puncte}$.

5)

• Tabel completat:

Enunțul	Corect	Incorect
Ceasul din gară se află pe un stâlp.		X
Cartea pe care Lascu i-o aduce profesorului este din străinătate.		X
Profesorul este considerat de judecător și de farmacist drept un om fără defecte.		X
Pe vremuri, durata unei călătorii spre Hamburg era de aproximativ două zile și jumătate.	X
Norei Iuga îi plac doar călătoriile cu trenul.	X
Stațiunea 2 Mai era frecventată de poeți, așa cum își amintește Nora Iuga.	X

• Explicații:
  1. Incorect – Ceasul se află pe peron și pe perete („orologiul din perete”), nu pe un stâlp.
  2. Incorect – Cartea îi este adusă de către Pascu, nu de către farmacistul Lascu.
  3. Incorect – Farmacistul consideră că profesorul „are un cusur: toată ziua cu nasu-n cărți”.
  4. Corect – Textul afirmă: „Pe vremea aceea, o călătorie până la Hamburg dura vreo două zile și jumătate.”
  5. Corect – Nora Iuga afirmă: „Îmi place să călătoresc numai cu trenul.”
  6. Corect – Textul menționează: „acolo mergeau toți prietenii noștri, poeții.”
• Punctaj: $6\times 1\text{ p.}=6\text{ puncte}$.

6)

• Răspuns:
  • a) În fragmentul dat, tiparul textual identificat este cel dialogat (dialogal).
  • b) Tiparul textual identificat în al doilea fragment este de asemenea dialogat (dialogal).
• Punctaj: $2\times 2\text{ p.}$ (menționarea tiparului) $+2\times 1\text{ p.}$ (formularea în enunț) $=6\text{ puncte}$.

7)

• Răspuns model:
  O legătură de conținut care se poate stabili între fragmentul din piesa „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian și interviul Norei Iuga este spațiul gării și universul feroviar. În ambele texte, gara este un loc al trăirilor intense și al așteptării: profesorul Miroiu așteaptă cu nerăbdare trenul personal pentru a-și primi cartea, în timp ce scriitoarea Nora Iuga evocă fascinația pentru trenuri și obișnuința de a merge seara în gară pentru a privi oamenii care pleacă.
• Punctaj:
  • precizarea legăturii: $2\text{ puncte}$;
  • prezentarea legăturii adecvat: $2\text{ puncte}$;
  • respectarea normelor de ortografie și punctuație: $1\text{ punct}$;
  • respectarea numărului minim de 30 de cuvinte: $1\text{ punct}$. Total: $6\text{ puncte}$.

8)

• Răspuns model:
  Consider că o călătorie cu trenul poate fi foarte atractivă pentru un copil, deoarece oferă prilejul descoperirii fascinante a lumii înconjurătoare prin joc și observație.
  Așa cum își amintește Nora Iuga din propria copilărie, călătoria cu trenul i-a stârnit o curiozitate nesfârșită: îi plăcea să privească pe fereastră până i se turtea nasul, amuzându-se de aburii de pe geam ce creau impresia de ceață, și era uimită de iluzia optică a copacilor care păreau că aleargă în sens opus. Astfel de detalii transformă mersul cu trenul într-o adevărată aventură a simțurilor și a imaginației.
• Punctaj:
  • menționarea răspunsului la întrebare: $1\text{ punct}$;
  • motivarea nuanțată și adecvată, valorificând textul: $3\text{ puncte}$;
  • respectarea normelor de ortografie și punctuație: $1\text{ punct}$;
  • respectarea numărului de cuvinte ($50-90$ de cuvinte): $1\text{ punct}$. Total: $6\text{ puncte}$.

9)

• Răspuns model:
  Fragmentul din „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian poate fi asociat cu schița „Tren de plăcere” de I.L. Caragiale, ambele având ca numitor comun universul călătoriilor cu trenul și atmosfera forfotitoare a peronului de gară.
  O asemănare de conținut o constituie prezența trenului ca element central care dictează acțiunile personajelor și starea lor de agitație sau nerăbdare. O deosebire constă în semnificația acordată sosirii trenului: în timp ce profesorul Miroiu așteaptă trenul dintr-o pasiune nobilă, pentru a intra în posesia unei cărți rare de astronomie, în opera caragialiană călătoria cu trenul are un scop pur recreativ, monden și comic, reliefând micile ridicole ale micii burghezii provinciale.
• Punctaj:
  • precizarea altui text literar: $1\text{ punct}$;
  • prezentarea nuanțată a unei asemănări: $2\text{ puncte}$;
  • prezentarea nuanțată a unei deosebiri: $2\text{ puncte}$;
  • ortografie, punctuație și limită de cuvinte ($50-100$ de cuvinte): $1\text{ punct}$. Total: $6\text{ puncte}$.

---

B.

1)

• Răspuns corect: d
• Explicație:
  • În cuvântul „ve-neau”, secvența vocalică din ultima silabă conține un triftong: -eau (semivocala [e], vocala [a], semivocala [u]).
  • În forma „iei”, toate cele trei sunete formează un triftong: [i̯ e i̯] (semivocală + vocală + semivocală).
• Punctaj: $2\text{ puncte}$.

2)

• Răspuns corect: c
• Explicație:
  • „străinătate” este format prin derivare de la substantivul/adjectivul de bază „străin” + sufixul „-ătate”.
  • „călătorie” este format prin derivare de la substantivul de bază „călător” + sufixul „-ie”.
• Punctaj: $2\text{ puncte}$.

3)

• Răspuns: „Acolo, ce m-a impresionat a fost clipa în care a răsărit luna.” (sau vremea / ceasul etc.)
• Explicație: Antonimul lui „aici” este „acolo”; un sinonim contextual pentru „momentul” este „clipa”.
• Punctaj: $2\times 2\text{ p.}=4\text{ puncte}$.

4)

• Răspuns:
  • „știu” – modul indicativ, timpul prezent
  • „am luat” – modul indicativ, timpul perfect compus
  • „era” – modul indicativ, timpul imperfect
    (Se putea selecta și verbul „face” – indicativ, timpul prezent).
• Punctaj: $3\text{ p.}$ pentru selectarea a trei verbe la timpuri diferite $+3\text{ p.}$ pentru precizarea timpului fiecărui verb $=6\text{ puncte}$.

5)

• Răspuns:
  • Propoziția subordonată 1: „care avea vreo doi-trei ani” – propoziție subordonată atributivă (determină substantivul „băiețelul”).
  • Propoziția subordonată 2: „că nu eram învățați cu marea” – propoziție subordonată completivă directă (determină verbul „știu” din propoziția regentă „și știu”).
• Punctaj:
  • transcrierea celor două subordonate: $2\times 1\text{ p.}=2\text{ puncte}$;
  • precizarea felului acestora: $2\times 2\text{ p.}=4\text{ puncte}$. Total: $6\text{ puncte}$.

6)

• Răspuns:
  • (a) Propoziție afirmativă: Profesorul i-a dat lui o carte valoroasă. („lui” = pronume personal, complement indirect în dativ).
  • (b) Propoziție negativă: Noi nu am pierdut acel tren. („tren” = substantiv, complement direct în acuzativ; propoziția conține negația „nu”).
• Punctaj:
  • respectarea tipului de propoziție cerut (afirmativă / negativă): $2\times 1\text{ p.}=2\text{ puncte}$;
  • respectarea funcțiilor sintactice cerute: $2\times 1\text{ p.}=2\text{ puncte}$;
  • corectitudinea logică și gramaticală: $2\times 1\text{ p.}=2\text{ puncte}$. Total: $6\text{ puncte}$.

7)

• Răspuns:
  „Suntem mândri de colegii ale căror impresii de călătorie au fost publicate în ultimele săptămâni și aș dori să le citim împreună.”
• Explicații:
  • mândri – adjectiv acordat la plural, masculin cu subiectul subînțeles („noi suntem”);
  • ale căror – adjectiv pronominal relativ în cazul genitiv, antepus substantivului regent feminin plural „impresii” (articolul posesiv-genitival „ale” se acordă cu „impresii”, iar „căror” preia genul și numărul antecedentului „colegii”);
  • au fost publicate – diateza pasivă, modul indicativ, timpul perfect compus, acordat la feminin plural cu „impresii”;
  • ultimele – adjectiv acordat cu substantivul „săptămâni”;
  • aș dori – condițional-optativ prezent, pers. I sg./pl. („aș dori”).
• Punctaj: $6\times 1\text{ p.}=6\text{ puncte}$.

---

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Planul compunerii:

1. Introducere: Stabilirea cadrului spațio-temporal (o călătorie cu trenul spre Bucovina, început de toamnă).
2. Cuprins:
   • Secvență descriptivă: Prezentarea peisajului văzut pe fereastră (culorile pădurii, jocul de lumini, atmosfera din compartiment).
   • Firul narațiunii: O întâmplare neașteptată – un bătrân meșteșugar din compartiment își uită caietul de schițe la o oprire scurtă.
   • Secvență dialogată: Schimbul de replici alert dintre narator și călătorul grăbit pentru recuperarea caietului înainte de pornirea trenului.
3. Încheiere: Rezolvarea întâmplării și sentimentul de mulțumire, reflectând asupra căldurii conexiunilor umane din călătorii.

Compunere model:

Trenul șerpuia leneș printre colinele line ale Moldovei, purtându-mă spre ținutul mănăstirilor din Bucovina. Lumina blândă a după-amiezii târzii scălda dealurile îmbrăcate într-o rugină arămie, iar faldurile pădurilor de fag păreau că ard sub razele soarelui tomnatic. În compartiment plutea un miros călduț de ceai de mușețel și hârtie veche. Dincolo de geamul curat, fânețele proaspăt cosite alternau cu pâlcuri dese de mesteceni argintii, ale căror frunze galbene tremurau ușor în bătaia vântului.

Lângă mine călătorea un bătrân cu ochelari rotunzi, care schița neobosit chipuri și frânturi din peisaj într-un carnețel cu coperți din piele uzată. Când trenul a încetinit, oprind într-o gară minusculă cu peronul pustiu, bătrânul a sărit brusc în picioare, crezând că a ajuns la destinația sa, și a coborât grăbit.

După câteva secunde, am observat pe banchetă carnețelul uitat. Am deschis imediat fereastra compartimentului și am strigat către el:

— Domnule, stați! Ați coborât prea devreme, iar caietul a rămas aici!

Omul s-a oprit descumpănit, și-a pipăit buzunarul hainei și a privit speriat spre locomotiva care deja fluiera prelung:

— Vai de mine! Nu este Suceava?

— Nu, e abia Pașcani! Urcați repede, vă rog!

Cu o sprinteneală uimitoare, bătrânul s-a întors și a sărit pe scara vagonului chiar în momentul în care roțile începeau să scrâșnească pe șine. Gâfâind, a reintrat în compartiment și mi-a strâns mâna cu recunoștință. Călătoria și-a reluat cursul firesc, iar întâmplarea a transformat drumul într-o amintire prețioasă despre solidaritate și frumusețea întâlnirilor neprevăzute.

(226 de cuvinte)

SUBIECTUL I (70 de puncte)

Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde la cerințele formulate.

Textul 1

ACTUL I, SCENA II
ȘEFUL, PROFESORUL

Profesorul: treizeci, treizeci și doi de ani. Îmbrăcat curat, chiar îngrijit, dar modest.

PROFESORUL: Bună ziua.
ȘEFUL (cordial): Aaaa! Am onoarea, dom’ profesor. Lume nouă.
PROFESORUL (din prag): Voiam...
ȘEFUL: Intră, intră, te rog.
PROFESORUL: Voiam... voiam numai să întreb... ceasul de afară, de pe peron... merge înainte?
ȘEFUL: Uneori. Alteori rămâne în urmă.
PROFESORUL: Așa gândeam și eu... fiindcă...
ȘEFUL (arătându-i un scaun): Da’, ia poftim. Nu iei loc?
PROFESORUL: Nu, mulțumesc. Intrasem doar să văd cât e ceasul. (Se uită la orologiul* din perete.) Trei și douăsprezece... Nu se poate. (Se uită la ceasul lui de mână).
ȘEFUL: De ce? Cât e la al d-tale?
PROFESORUL: Șapte fără douăzeci.
ȘEFUL: Păi așa o fi. (Se duce spre orologiu și întoarce cu degetul minutarele): Le mai așez și cu mâna... că dacă ar fi să mă iau după ele...
PROFESORUL: Dar atunci... atunci dumneata nu știi niciodată cât e ceasul.
ȘEFUL: Ei, asta-i... Cum să nu știu? Când trece 747 dinspre Câmpina, e opt. Când vine 115 dinspre Sinaia, e opt douăzeci; când se încrucișează 63 cu 97, e douăsprezece și cinci. Când vine domnișoara Cucu, e șapte. Șapte precis.
PROFESORUL: Și dacă întârzie?
ȘEFUL: Cine? Domnișoara Cucu? N-o cunoști.
PROFESORUL: Nu. Trenul. Cum știi dumneata când întârzie trenul?
ȘEFUL: Dar ce zor am să știu? Pe mine mă găsește totdeauna aici, la datorie.
PROFESORUL: Totuși, bunăoară astăzi... Personalul*... Vine la timp?
ȘEFUL: De ce? Pleci undeva? Aștepți pe cineva?
PROFESORUL: Da... aștept.
ȘEFUL: Pe cine?
PROFESORUL: Adică, de fapt, nu aștept. I-am dat lui Pascu să-mi aducă ceva de la București.
ȘEFUL: Care Pascu?...
PROFESORUL: Pascu... cu magazinul general, de pe ulița veche.
ȘEFUL: A! Omul nostru. L-am văzut azi-dimineață când a plecat.
PROFESORUL (parcă puțin neliniștit): Ai vorbit cu el? Ți-a spus că se întoarce diseară?
ȘEFUL: N-am prea vorbit, că-mi era somn. [...]
PROFESORUL (preocupat, uitându-se la ceasul din perete și pe urmă la al lui): Numai de n-ar întârzia.
ȘEFUL: Dar de ce? E o chestie importantă?
PROFESORUL (evaziv): Da... Vezi...
ȘEFUL: Fac prinsoare că iar e vorba de o carte.
PROFESORUL (ca și cum s-ar scuza): Da...
ȘEFUL (dojenitor): Nu te mai lași de cărți, dom’ profesor.
PROFESORUL: E o carte mai... Cum să-ți spun eu? mai rară, mai deosebită... O comandasem de mult din străinătate... încă din astă-iarnă. Credeam că nu mai vine, că nu se mai găsește... Când, ieri-dimineață mi-a venit înștiințare de la București, de la librari, că a sosit... Și atunci am rugat pe Pascu...
ȘEFUL: Și n-ai avut răbdare să ți-o aducă acasă. Veniși la gară, să-i ieși înainte.
PROFESORUL: O aștept de atâtea luni...
ȘEFUL: Patimă mare cărțile, dom’ profesor. Da, da, patimă mare. Nu te mai saturi de ele. Uite, chiar azi-noapte, stăteam de vorbă cu judecătorul și farmacistul. „Băiat bun profesorul – zicea Lascu, farmacistul –, dar are un cusur: toată ziua cu nasu-n cărți.” [...]
PROFESORUL (s-a uitat din nou, îngrijorat, la ceasul lui, apoi la cel din perete): Domnule șef! Eu cred că ceasul dumitale stă.
ȘEFUL: Dar de ce?
PROFESORUL: La mine acum e șapte fără paisprezece.
ȘEFUL: Zău?... (Merge spre ceas și pe urmă mișcă limba cea mare a orologiului): Cum trece vremea, domnule!
PROFESORUL: Mai e mult până vine personalul?
ȘEFUL: Mai e. Întâi trece rapidul*. [...]
PROFESORUL: Așa? Atunci... atunci am venit prea devreme. Mai am timp să mă duc și să mă întorc.
ȘEFUL: Dar de ce să te duci? Mai bine stai aici, să vezi cum trece rapidul, că e frumos.

(Mihail Sebastian, Steaua fără nume)

* orologiu – ceas
* personal, rapid – tipuri de tren de persoane, clasificate în funcție de viteza de deplasare

---

Textul 2

Ana Maria Sandu: Care e prima dvs. amintire legată de plecatul de acasă?
Nora Iuga: La mine amintirea asta este extrem de veche. Nu plecam chiar în vilegiatură*, ci plecam cu mama în Germania, unde tatăl meu avea un angajament pentru că era șef de orchestră. [...] Poate că era la Hamburg, poate că era la Kassel, nu mai știu exact unde era. Eram destul de săraci, iar o asemenea călătorie nu și-o putea permite oricine, de asta călătoream cu clasa a III-a. Clasa I era cu fotolii cu pluș albastru, clasa a II-a cu pluș roșu, iar clasa a III-a era cu banchete din stinghii de lemn lăcuite. Foarte curate și bine lustruite. Dar nu erau deloc comode. Pe vremea aceea, o călătorie până la Hamburg dura vreo două zile și jumătate. Cel mai mult îmi plăcea să mă uit pe fereastră până mi se turtea nasul de ea și aburii veneau de pe nări și din gură pe geam și aveam senzația că e ceață afară. Al doilea lucru care mă surprindea foarte tare era că nu știam de ce trenul mergea înainte, iar copacii rămâneau în urmă.
A.M.S: Vă mai place să călătoriți cu trenul?
N.I.: Îmi place să călătoresc numai cu trenul. Probabil că această plăcere îi marchează pe toți bătrânii.
A.M.S: În ce anotimp ați făcut această călătorie?
N.I.: Nu-mi mai amintesc foarte bine, dar știu că am luat un tren de seară. Era întuneric în gară, ceea ce mă face să cred că era toamna târziu. Gândindu-mă la asta, stau și mă întreb de ce o viață întreagă am simțit imboldul, uneori, să mă duc la gară, fără să iau trenul, întotdeauna seara, și să mă uit la oamenii care pleacă. Două lucruri pe lumea asta mi s-au părut extrem de răscolitoare și cumplit de dureroase: mugetul teribil pe care îl scot sirenele vapoarelor și coastele cu copaci despicați, căzuți de pe munte. E o durere insuportabilă a lucrurilor neînsuflețite.
A.M.S: Când ați văzut marea prima dată?
N.I.: Am văzut marea foarte târziu. Am fost în general săracă, dar nici nu mă laud cu asta, nici nu mă plâng, că fericită am fost cât cuprinde, indiferent dacă am avut sau nu bani. La mare am fost prima dată cu băiețelul meu, care avea vreo doi-trei ani și știu că nu eram învățați cu marea. Bărbatul meu rămăsese la serviciu. Noi am plecat la Constanța. Am ajuns în zori. Și atunci am avut un adevărat șoc. Pentru că n-am mai văzut linia orizontului, deodată nu mai era sfoara aia dintre cer și pământ. Pământul și marea aveau exact aceeași culoare. Senzație care m-a deconcertat* teribil. Marea nu m-a mai impresionat foarte tare decât mult mai târziu, când eram la 2 Mai, unde ne petreceam tot timpul vacanțele, fiindcă acolo mergeau toți prietenii noștri, poeții. Și Nina Cassian, și Mariana Marin, cu care am fost foarte bună prietenă, și locuiam aproape vizavi, în Titan. Aici, ce m-a impresionat a fost momentul în care a răsărit luna. Ne-am dus într-un grup s-o vedem și valurile veneau în trepte și aveai senzația că treptele alea ajung din ce în ce mai departe. Le vedeai roșii, în timp ce luna se înălța, și simțeai o atracție nebună să mergi pe acele trepte.

(Ana Maria Sandu, „«Nu există călătorii decât cu trenul» – interviu cu scriitoarea Nora Iuga”, în Dilema veche nr. 596/2015)

* vilegiatură – călătorie de plăcere
* a deconcerta – a tulbura, a zăpăci

---

A.

1. Notează două nume de localități identificate în textul 1. 2 puncte

2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1.
   Profesorul ajunge la gară cu puțin timp înainte de
   a) șapte fără douăzeci.
   b) șapte fix.
   c) șapte și douăzeci.
   d) opt și douăzeci.
   Răspunsul corect: $\square$ 2 puncte

3. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.
   În călătoria cu trenul spre Germania, Nora Iuga a plecat împreună cu
   a) fiul.
   b) mama.
   c) soțul.
   d) tata.
   Răspunsul corect: $\square$ 2 puncte

4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.
   Nora Iuga a văzut prima dată marea
   a) dis-de-dimineață.
   b) după-amiază.
   c) la răsăritul lunii.
   d) la apusul soarelui.
   Răspunsul corect: $\square$ 2 puncte

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau incorectitudinea acestuia, bazându-te pe informațiile din cele două texte. 6 puncte

Enunțul	Corect	Incorect
Ceasul din gară se află pe un stâlp.
Cartea pe care Lascu i-o aduce profesorului este din străinătate.
Profesorul este considerat de judecător și de farmacist drept un om fără defecte.
Pe vremuri, durata unei călătorii spre Hamburg era de aproximativ două zile și jumătate.
Norei Iuga îi plac doar călătoriile cu trenul.
Stațiunea 2 Mai era frecventată de poeți, așa cum își amintește Nora Iuga.

6. Menționează, în câte un enunț, tiparul textual identificat în fiecare dintre fragmentele de mai jos. 6 puncte
   a) „PROFESORUL: Mai e mult până vine personalul?
   ȘEFUL: Mai e. Întâi trece rapidul.”
   b) „A.M.S: În ce anotimp ați făcut această călătorie?
   N.I.: Nu-mi mai amintesc foarte bine, dar știu că am luat un tren de seară.”

7. Prezintă, în cel puțin 30 de cuvinte, o legătură care se poate stabili, la nivelul conținutului, între fragmentul din „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian și fragmentul extras din interviul cu Nora Iuga. 6 puncte

8. Crezi că o călătorie cu trenul poate fi atractivă pentru un copil? Motivează-ți răspunsul, în 50 – 90 de cuvinte, valorificând textul 2. 6 puncte

9. Asociază fragmentul din „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o asemănare și o deosebire de conținut dintre ele. 6 puncte

---

B.

1. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect.
   Există triftong în ambele cuvinte din seria:
   a) „întotdeauna”, „iau”.
   b) „mergeau”, „aveai”.
   c) „vedeai”, „douăsprezece”.
   d) „veneau”, „iei”.
   Răspunsul corect: $\square$ 2 puncte

2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect.
   Seria care conține doar cuvinte derivate este:
   a) „deodată”, „judecătorul”.
   b) „întârzie”, „profesorului”.
   c) „străinătate”, „călătorie”.
   d) „vapoarelor”, „găsește”.
   Răspunsul corect: $\square$ 2 puncte

3. Rescrie secvența „Aici, ce m-a impresionat a fost momentul în care a răsărit luna.”, înlocuind cuvântul „aici” cu un antonim și cuvântul „momentul” cu un sinonim. 4 puncte

4. Selectează, din fragmentul următor, trei verbe la timpuri diferite ale modului indicativ, pe care le vei preciza: „știu că am luat un tren de seară. Era întuneric în gară, ceea ce mă face să cred că era toamna târziu.”. 6 puncte

5. Transcrie propozițiile subordonate din următoarea frază, precizând felul acestora: „La mare am fost prima dată cu băiețelul meu, care avea vreo doi-trei ani și știu că nu eram învățați cu marea”. 6 puncte

6. Alcătuiește o propoziție afirmativă, în care pronumele personal „el” să aibă funcția sintactică de complement indirect (a) și o propoziție negativă, în care substantivul „tren” să aibă funcția sintactică de complement direct (b). 6 puncte
   (a)
   (b)

7. Completează spațiile libere din textul de mai jos, reprezentând mesajul unui cititor către un prieten, cu forma corectă a cuvintelor scrise între paranteze. 6 puncte
   Suntem _________________ (mândru) de colegii _____________________ (care, genitiv) impresii de călătorie _____________________________ (a publica, construcție pasivă, indicativ, perfect compus) în _____________________ (ultim) săptămâni și ___________________ (a dori, condițional-optativ, prezent, persoana I) să le citim împreună.

---

SUBIECTUL AL II-LEA (20 de puncte)

Imaginează-ți că ai fost într-o călătorie.
Scrie un text narativ, de cel puțin 150 de cuvinte, în care să prezinți o întâmplare petrecută în timpul acelei călătorii, incluzând o secvență dialogată și una descriptivă.

Punctajul pentru compunere se acordă astfel:

• conținutul compunerii – 12 puncte
• redactarea compunerii – 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor – 1 punct; coerența textului – 1 punct; proprietatea termenilor folosiți – 1 punct; corectitudine gramaticală – 1 punct; claritatea exprimării ideilor – 1 punct; respectarea normelor de ortografie – 1 punct; respectarea normelor de punctuație – 1 punct; lizibilitate – 1 punct).

Notă! Compunerea nu va fi precedată de titlu sau de motto. Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum 150 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.